Jufà (da librarsi.comune.palermo.it)

JUFA'

 

di Salvatore Libertino

 

da una novella che si raccontava in famiglia negli anni '50

 


 

Na vota ‘ncera ‘na matri c’avea ‘nu figghju cefalaru.

‘Nu jornu accattò ‘na trippa e dissi o figghju: «Vaju a cresia u mi sentu a missa, tu menti ‘a trippa ‘mu si cucina, ca’ jeu tornu e poi ‘nda mangiamu».

Si ‘ndi iu e ‘u figghju, ca si chjamava Jufà, misi a trippa ‘nta cassarola cu’ l’acqua pimmu si cucina senza tagghiarla né pulizzarla. A corpu l’acqua si misi mu gugghj ed ju dissi: «Vidìmu s’è cotta».

Pigghjò ‘nu spitu e ‘nci fici ‘nu bucu. Di chiu bucu ‘nci schicciò ‘nta faccia porcheria e dissi: «Tu hai allordatu a mea e jeu allordu a tea».  E si misi ‘u caca dinta a cassarola.

Torna mammasa e ti vidi tuttu chiu ben di Diu ! Pistò ‘u figghju bonu bonu e ‘nci dissi:

«Disgraziatu! ‘mò vai a lavari a trippa ‘a chjumara chiù grandi chi trovi».

Jufà parti cu cchia trippa ‘nte mani e arriva a’ chjumara, ma ju dissi: «Mammama mi dissi ‘ca mu vaju ‘a chjumara chiù grandi ma chista è picciria».

Camina ca ti camina, arriva ‘o mari. Comu arrivò, dissi: «Chista sì ca è ‘a chjumara chiù grandi!»

Si cacciò i cauzi , si misi ‘nta l’acqua e ‘ncuminciò a lavari ‘a trippa. Lava e strizza, strizza e lava, e mentri ca’ lava e strizza isa l’occhj e vidi ‘nu bastimentu e cumincia a fari signi ‘ca trippa ‘nte mani. I marinari, ca si crideanu ca chiamava ajutu, si avvicinaru a riva e quando dumandarunu chi volea, rispundiu: «Sta trippa cacata è bona lavata? ».

«Ah porcu! Pi chistu ci hai fattu veniri cà?» dissiru i marinari.

Scindiu ‘nu marinaru du’ bastimentu e ‘u pigghjò a paccari bonu bonu e Jufà ‘nci dumandò:

«E, allura, comu aju mu dicu?».

«Amu dici “Ventu in puppa, ventu in puppa!»..

Jufà partiu e, camina ca ti camina, passò ‘nta nu paisi adduvi stava vrusciandu ‘na casa. Allura cuminciò pi mu dici: «Ventu in puppa, ventu in puppa!».

A sentiri chistu, i patruni da casa ‘u inchiru ‘i corpa e ‘nci dissiru:

«Teh, porcu! Catti focu a casa nostra e tu venu ‘u dici ventu in puppa?! Voi ca vrusciamu tutti quanti?

«E comu devu diri? ».

«Chi mu dici?!! Amu dici: «Sant’Antoni, facitilu scappari, Sant’Antoni, facitilu scappari! ».

Jufà capisciu e camina ca ti camina, vitti ‘nu cacciaturi chi stava sparandu a ‘nu lepri. ‘Ncuminciò a gridari forti: «Sant’Antoni, facitilu scappari! Sant’Antoni, facitilu scappari!».

‘U lepri si ‘ndi fuìu e ‘u cacciaturi ‘u cumbinò comu i santi ‘i Riggiu!

«E comu a mu dicu? » dissi Jufà ciangendu.

«Amu dici: «Di chisti a miliardi, di chisti a miliardi!»

«Va bonu, va bonu! », e partìu.

Camina ca ti camina, arrivò ‘nta ‘nu paisi duvi murìu ‘na persona. E mentri passava ‘u funerali cuminciò pimmu dici: «Di chisti a miliardi, di chisti a miliardi!»

Tutti chj du paisi ‘u mandaru o spitali e tuttu ruttu ju dissi:

«Ma comu cazzu amu dicu quando viu chisti cosi?»

«Comu amu dici?! Amu dici: “Chistu e nenti cchjù».

«Va bonu, va bonu!».

Camina e ca ti camina, arriva a casa soi. E dissi a mammasa:

«Teh, l’ho tutta lavata e pulizzata sta trippa, e pigghjai botti, tanti botti».

Picchì pigghjasti botti? »

Allura, Jufà ‘spiegò a mammasa tuttu chju chi ‘nci ‘mbattju.

‘U jornu dopu, mammasa ‘nci dissi.

«Vai a tali paisi e vidi ca ‘nc’è na fera. Ti dugnu chistu rotulu di tila ca ti raccumandu di vindiri a chju chi faci pochi palori».

Partìu cu chistu rotulu di tila in coju e, camina ca ti camina, vitti ‘nu lucertuluni chi nescìa da ‘nu bucu di ‘nu muru a siccu. Dissi: «Senti, senti, ‘u voi chistu rotulu di tila? Voi pimmu t’accatti?»

Nuiu rispundea, ma Jufà ripetiu: «Senti, senti, ‘u voi?»

‘U lucertuluni non rispundea. Allura Jufà dissi:

«Mammama mi raccumandò di darla a unu di pochi palori e chistu pari ca faci pochi palori e ieu a chistu vogghju dari sta tila. Ah, mo ‘a mentu su chistu muru e mi ‘ndi vaiu».

E fici accussì: ‘nci dezi ‘o lucertuluni ‘u rotulu di tila e si ndi ju a casa. Quandu arrivò  mammasa ‘nci dissi.

«Figghju, l’hai vinduta a tila?»

«’A vindivi».

«E a cui? ».

«A unu di pochi palori, comu mi dicistivu vui, imà. Non dissi mancu na palora».

«E ‘i dinari duvi sugnu?»

«’I dinari?! Ieu ‘ncia dassai subba u muru e mi ndi tornai a casa».

«Ah, disgraziatu! Chi facisti? » ‘nci gridò mammasa.

«Va’ e portami ‘i dinari, sinnò nun turnari chjù ca».

Allura, iu iu jà ma ‘a tila non c’era chiù picchì sa pigghjò ‘a genti chi passava di jà.

E dissi «Ah, non voi mu paghi ‘a tila ‘ Non mi rispundi? E mò t’aggiustu ieu!»

Pigghia e ruppi tuttu u muru. Mentri u ruppea, vitti nto muru ruttu ‘na padea, ammucciata, china ‘i sordi. A pigghiò e a misi nto saccu. Vicinu c’era n’arburu ‘i castagnu e cuminciò pimmu cogghj i rizzi, e i misi ‘nta chju saccu.

Si misi ‘u saccu subba a spaia e si ‘ndi tornò a casa. Mentri caminava, a genti nci dumandava «Jufà, chi porti? »

«Tocca ca senti» ‘nci dicea.

A genti toccava e si pungea i mani.

«Disgaziatu! Chi porti, i rizzi spinusi? »

Camina ca ti camina, arriva a casa, da mamma.

«Imà, ti portu ‘na padea china ‘i sordi: Pigghjati!!»

Disgraziatu, perdivi a tila e sparti mi cugghjunii…»

«Tocca, si nun ci cridi…»

Ia toccò e vitti ca ‘ncerano i sordi e allura ‘nci dissi «Stattiti quetu, ca ‘ndi sentunu!»

U pigghiò e u curcò subba u lettu. Cuminciò pemmu gugghj ova. Priparò passula, fichi ‘mpurnati e ova, i misi dinta a cannistra e nchjanò subba o lettu di Jufà. Fici nu bucu dinta a stoja subba a ucca du figghju e cuminciò mu jetta dinta a chia ucca a passula, i fica, l’ova e i nuci. Jettò tutti sti cosi pi tutta a notti. E iu mangiava, mangiava. A matina Jufà  si levò, nescìu fora e dicea a tutti c’avea trovatu ‘na padea china i sordi.

U seppiru i carabineri ca iru a casa soi. Ma non truvaru nenti.

«Jufà, ma adduvi sugnu i sordi?»

«L’avi a mamma»

E a mamma dissi: «Disgraziatu, e quandu i portasti? Si stamu morendu ‘i fami!!»

«’I portavi stanotti c‘u Signuri facea chioviri passula, ova, fica, nuci…»

Allura i caribineri s’arraggiaru e u pistaru!

«Vinnimu cca pi nenti. Quali ricchi, siti morti i fami!!!»

Dopu chi sindi iru, a mamma chianu chianu si fici ricca e si fici ‘nu bellu palazzu e nu jornu ‘nci vinni ‘nta testa mu faci maritari a Jufà.

Jufà si maritò e prima mu vaci ‘nto lettu nescìu fora mu faci i bisogni e dopu si scordò adduv’era ‘a porta ‘i casa mentri ‘nci cadea ‘i subba tutta la pisciazza da mughhjeri. Cuminciò ‘u mu grida in italiano: «Ehi, tu che scoli le fave! Adduvi è ‘a porta i chja che ho maritato?»

A mugghieri non ci rispundiu. Scindiu sutta e ‘nci dissi: «Oh bruttu cefalaru! Non canusci mancu ‘a porta da casa toi….»

E accussì Jufà ‘nchjanò a casa soi…... e furunu pi sempi filici e cuntenti!!